Piata creditelor se caracterizeaza printr-o lichiditate in scadere. Marea majoritate a bancilor occidentale isi reduc expunerea, cu toate ca tendinta viitoare va fi caracterizata de o cerere mare de lichiditate.
Cererea crescuta de lichiditate provine de la imprumuturile ajunse la maturitate, aceasta in conditiile in care viitorii ani vor fi caracterizati de refinantarea unor datorii cumulate de peste 25 miliarde de euro.
Pietele raman in continuare supuse unui exod continuu de lichiditati si unei eventuale crize a creditelor, datorita ponderii mari a bancilor straine in sistemele bancare nationale.
Situatia este cu atat mai grea incat rezolvarea acestor probleme este destul de anevoioasa. Refinantarea creditelor mature va fi facuta in numai doua conditii: fie bancile nu vor mai acorda deloc credite (lucru greu de crezut, deoarece ar incalca principiul de functionare al bancilor), fie o vor face, dar la pretul pietii, iar beneficiarii vor fi obligati sa suporte toate costurile aferente.
Tendinta de reducere a volumului refinantarilor in Europa
Costurile de refinantare vor continua sa reprezinte o problema, chiar daca tendinta acestora este de scadere.
Costurile acestui proces vor continua sa fie destul de mari, lucru accentuat si de posibilitatea de retrogradare a rankului unor tari in categorii nerecomandate pentru investitii (Ba1 spre exemplu).
Conditiile din ce in ce mai restrictive impuse de catre banci si gradul de indatorare tot mai mare al firmelor contribuie la costurile ridicate la care se acorda refinantarile.
Deciziile autoritatilor de reglementare din diverse tari pot avea rolul de a ingrijora piata financiara si de a „inflama” o situatie ce este deja destul de grava. Astfel, o serie de tari din vestul Europei au impus noi reguli pentru a incetini cresterea creditarii, sporind riscul de contaminare a restului economiilor din acea zona.
Scaderea lichiditatilor ar putea duce la o „fracturare” a zonei Europene in viitor.
Creditele ajunse la maturitate, eterna problema
Astfel, creditorii se vad pusi in situatia de a prefera Rusia, datorita ponderii mari a bancilor locale in sistemul bancar national. Polonia se afla de asemenea pe lista tarilor din prima linie, datorita unei piete largi de desfacere si a unui sector bancar solid, cu un grad mare de lichiditate.
Accesul companiilor din zona Europeana la lichiditati este anticipat sa scada, deoarece principalele banci occidentale prefera pentru moment sa isi conserve capitalul sau sa isi reduca expunerea pe marea majoritate a pietelor.
Aceasta tendinta va afecta intr-o masura mai mare tarile cu riscuri politice crescute si cu economii mai putin stabile, printre care se numara Bulgaria, Ucraina sau Romania.
In cazul Cehiei sau al Slovaciei, bancile straine sunt destul de multe si foarte diversificate si ar putea sa furnizeze in continuare destul capital pentru a refinanta creditele mature.
Romania ramane in continuare o piata tentanta pentru bancile straine, dar se remarca o tendinta de consolidare a pozitiilor bancilor. Bancile mama au inceput sa ceara subsidiarelor sa returneze excedentul de euro, astfel bancile mai mici sau cu alte probleme incepand sa isi inchida pozitiile si sa vanda afacerile catre lanturile bancare de mari dimensiuni.
Desi inclusa intr-o categorie a economiilor fara mari riscuri, Ungaria nu este exclusa din cercul tarilor vulnerabile la reducerea finantarii, din cauza faptului ca 89% din imprumuturi sosesc de la bancile straine.